Am citit Pata umană în februarie 2020, la ultima întâlnire live a clubului de carte înainte de pandemie, dar sigur că noi nu știam treaba asta atunci, ne distram cu șampanie și cannelloni cu fistic. Am dezbătut o vreme de ce se cheamă așa, nu știu dacă, istoric vorbind, chestiunea asta este tranșată, dar eu cred că ni se dă cheia în deschiderea cărții, rochița albastră, ce ascundem dar expunem în văzul lumii.
Filmul l-am văzut parțial, mi s-a părut că potențialul cărții a fost muls în locurile nepotrivite. Una peste alta, nu știu dacă dau fuga să cumpăr integrala Philip Roth, e cam dark pentru mine în vremurile astea.
Cartescu 