Ca oricărei femei din bula mea socială, îmi place să stau lângă brad, în timp ce afară e zăpadă, cu o carte de sezon și o cană de vin fiert sau ceai. Ca să fac chestia asta măcar o dată pe an, de obicei țin bradul de Crăciun până la Mărțisor. Anul ăsta nu mi-a ieșit și oricum în general toată scena se întâmplă mai mult în mintea mea, decât în realitate, oricât aș trage de brad și chiar dacă iarna durează mai mult decât o joi. Am primit această carte, Povești clasice de Crăciun, de la o prietenă și a fost răsfățul meu de iarnă. Îmi plac cărțile de eseuri sau povestiri scurte pe care le pot strecura printre episoadele lecturilor mai lungi. Mi-a făcut bine să o citesc, chiar dacă , sau cu atât mai mult cu cât unele povești sunt desuete, nu sunt politically correct sau sunt evident moralizatoare. Din când în când e nevoie să te forțezi să privești lucrurile și altfel, măcar așa, ca să nu te anchilozezi la perspectivă.
Cartescu 