Tot din literatura islandeză, o carte cu pagini puține dar multă sensibilitate, dovadă că nu ai nevoie de tomuri ca să exprimi sentimente profunde. Scriitorul a colaborat cu Lars von Trier la Dancer in the Dark, filmul care mie mi s-a părut cel mai trist dar și frumos film ever. Și l-am văzut demult, dar își păstrează locul. Cartea asta nu este atât de tristă, nu hohotești la ea, dar ai putea dacă te-ai opri o clipă. Din multele teme la care ai putea să te oprești, eu m-am oprit la bunătate, la disponibilitatea de a face ceva pentru celălalt, de a te purta ca un om, de a accepta vulnerabilitatea ta și a lui fără a-i lipi o etichetă și fără a te transforma într-un robot cu program preinstalat.