12 povestiri de Crăciun

Zile de Crăciun e o carte ciudățică dar interesantă, cu 12 povești și 12 rețete, de Jeanette Winterson. Este autobiografică în partea de rețete și bizară în partea de povești.

Eu una nu am înțeles niciodată fascinația oamenilor pentru poveștile de groază. Mie nu-mi plac și nu neapărat pentru că unele mă înspăimântă. Ci pentru că nu înțeleg de ce ți-ai dori așa ceva, care este distracția să fii speriat. Am observat că în ultima vreme că s-au produs multe filme de groază pentru cinema, deci e clar că există cerere și lumea le gustă. Suport și eu o anumită doză, dar e musai ca partea de horror and gore să nu fie prima în descrierea filmului, adică să fie un ingredient care adaugă realism poveștii, nu povestea în sine. Chiar și așa, e mai degraba tipul de film pe care l-aș vedea la festival, nu acasă.

Vulpea albastră

Tot din literatura islandeză, o carte cu pagini puține dar multă sensibilitate, dovadă că nu ai nevoie de tomuri ca să exprimi sentimente profunde. Scriitorul a colaborat cu Lars von Trier la Dancer in the Dark, filmul care mie mi s-a părut cel mai trist dar și frumos film ever. Și l-am văzut demult, dar își păstrează locul. Cartea asta nu este atât de tristă, nu hohotești la ea, dar ai putea dacă te-ai opri o clipă. Din multele teme la care ai putea să te oprești, eu m-am oprit la bunătate, la disponibilitatea de a face ceva pentru celălalt, de a te purta ca un om, de a accepta vulnerabilitatea ta și a lui fără a-i lipi o etichetă și fără a te transforma într-un robot cu program preinstalat.