Nu înțeleg cum această carte a fost acceptată la publicare. Nu vreau să spun că e proastă, nicidecum, dar e mult prea subțire. Am citit-o într-o călătorie cu metroul plus o așteptare scurtă. O recenzie, dacă nu ești atent, poate fi mai lungă decât opera în sine. Din fericire, Trestia revoltată e o carte densă, care mi-a amintit de Mandarinii și de enervanta impresie că francezii (unii / scriitorii / probabil nu toți) au o înțelegere asupra libertății care nouă, restului lumii, ne scapă. Eu, una, sunt invidioasă. Rutina pragmatică și lipsită de fior a americanilor poate părea, à la française, cea mai îndrăzneață expresie a libertății de a trăi fără presiunea unui ideal.
Ca să aprofundez subiectul în mai mult de 20 de pagini, am dat fuga la librărie și mi-am făcut cadou de Crăciun încă o carte de Nina Berberova.
Cartescu 