Mai nimic

De câteva săptămâni încerc să termin Tristețile unui american de Siri Hustvedt dar nu merge. Nu-i găsesc vreo bubă, dar nu mă prinde deloc și nu știu de ce. Nu e greu de citit, nu e prost scrisă, nici măcar prost tradusă, nu e plictisitoare, dar mă adoarme mai ceva ca un somnifer, nu reușesc să citesc legat nici jumătate de pagină. Cred că ar fi mai bine să o las deoparte.

Între timp am citit Domnișoara Christina, de Mircea Eliade. Încă nu am văzut filmul (despre care nu am auzit lucruri minunate), dar înțeleg că s-a mai făcut unul in 1992, cu Adrian Pintea, Mariana Buruiană și Medeea Marinescu (în rolul Siminei). Pe acesta aș vrea să-l văd. Despre carte, mă tem să comentez pentru că tocmai am fost compătimită că nu mă pricep la filosofie de cineva care nu mă cunoaște, dar a crezut că sunt inginer (după cum arăt probabil, pentru că alte indicații nu erau prezente).

Am fost la Gaudeamus și mi-am luat niște cărți, dar spre deosebire de alți ani în care mă uitam la grămada de cărți ca un copil în ziua de Crăciun, acum am un gust amar legat de unele din ele. Însă cum acesta este leitmotivul săptămânii, aștept să se termine și să vină zile care să nu-mi strepezească dinții.

Ce mai e la moda

e-l-james-cele-50-de-vicii-ale-lui-grey-fifty-shades-of-greyEvident, eu si moda haladuim pe campii separate. Am imprumutat 50 Shades of Grey ca sa fiu si eu in rand cu lumea, dar nu mi-a reusit. La pagina 50 cascam amarnic. La pagina 100 frunzaream spre sfarsitul cartii in speranta ca o sa gasesc ceva captivant (iar eu nu fac chestia asta niciodata, daca aflu din intamplare ce se intampla intr-un film sau o carte, le-am pus cruce, s-a dus tot interesul). La pagina 300 recunosc ca am abandonat-o pentru ca n-am mai suportat siropul plictisitor. Da, vorbesc despre cartea care a zguduit lumea, topurile si moravurile. Nu inteleg de ce, sunt dezamagita ca lumea e asa de usor zguduibila. Citeam si ma intrebam daca oamenii astia, care s-au extaziat sincer si au fost socati citind aceasta carte, au citit ei oare Pascal Bruckner? Sau Charles Bukovski? Mai mult ca sigur nu, altfel nu vad cum si-ar putea da ochii peste cap in fata acestei caramizi lipsite de orice fior literar, dar si de orice element cu potential socant, cu exceptia, poate, a contractelor Dominator – Supusa intinse pe lungi pagini, cu articole, anexe, clauze si tot ce trebuie. N-am mai ras atat de tare si copios de multa vreme.

****************

Toate astea se intamplau acum doua saptamani, dar a fost asa de memorabila experienta, ca am si uitat sa scriu despre ea. Astept cu interes filmul, sunt curioasa daca e posibil sa faci din soap-ul asta pudibond un film mai bun decat cartea. Desi nu e greu, ma indoiesc.