Am citit această cărticică ieri în metrou. O cărasem cu mine pentru că era subţire şi mai aveam şi alte 10 kile de efecte de dus în spate. E o poveste preluată şi repovestită, probabil a suta mia oară după cum spune şi autorul, cu iz puternic de Coelho, dar spre meritul ei, mai scurtă.
Deşi am cochetat cu Eliade prin adolescenţă şi i-am citit sârguincios operele, nu mă pot lăuda că înţeleg nici măcar religia în care aprind lumânări de Înviere, aşa că nu am nimic profund de comentat despre această carte despre ură, răzbunare şi izbăvire (nu ăsta e cuvântul precis, dar îmi lipseşte vocabularul de specialitate, după cum spuneam).
Singura consecinţă a cărţii e că m-a împins niţel să mai desprăfuiesc din istoria religiilor. Să vedem cât de departe ajung.
Cartescu 