Am terminat de citit Casa de la Petrodava, care, dupa parerea mea, este departe de a fi opera de maturitate a celui care a scris Ora 25.
Când am început să scriu acest comentariu, aveam de gând să explic multiplele feluri în care această carte nu mi-a plăcut. Între timp, m-am mai liniștit, am mai citit alte cărți și nu mai sunt așa de războinică. Ba chiar mă gândesc să recitesc Rebreanu și Slavici, poate mă reconectez cu atmosfera satului român, pentru că această poveste m-a debusolat. De fapt, nu atât povestea, cât personajele principale, care sunt prezentate într-o lumină despre care nu îmi dau seama dacă este naiv-epopeică, îngrozitor de sarcastică sau patologic delirantă. Nu îmi pot închipui o astfel de lume, astfel de oameni, care gândesc în astfel de coordonate. Nici chiar dacă sunt exagerate trăsăturile lor, pentru că nu înțeleg de la ce poți porni pentru a exagera în această direcție. O mai fi citit cineva cartea asta să mă lămurească?