De o săptămână bântui librăriile sub pretextul cumpărăturilor de Crăciun. Am achiziționat o cantitate importantă de cărți pe care ulterior am decis că nu le pot face cadou pentru că: (1) sunt prea triste, (2) potențialii recipienți nu mai văd așa bine ca pe vremuri,  (3) când le-am pus în geantă, am îndesat din păcate telefonul peste ele și le-am îndoit o pagină. Vestea bună este că privesc problema în față și mă tratez. În special cu promisiunea că dacă le dau cadou, pot să mai dau o tură prin librării și după Crăciun, ca să mi le cumpăr și mie.

Din seria cărților pe care am vrut să le cumpăr dar nu le-am găsit, am căutat o istorie a feminismului, sau asemănător. Aparent este un subiect mai puțin important decât istoria mumiilor, pentru care există un număr infinit de cărți, istoria plantării lalelelor în zonele deluroase cu soarele pe dreapta, sau 365 de feluri în care poți face o morișcă de vânt. Amuzantă a fost librărița căreia i-am cerut sfatul și m-a trimis către rafturile de cărți pentru femei (alea care te învață să-ți tricotezi creierii unul pe față unul pe dos) pentru că nimeni, niciodată, nu i-a mai cerut așa ceva.