Dragilor,

Deși mă bucur că îmi împrumutați sau îmi recomandați cărțile care v-au plăcut, acest lucru mă face în ultima vreme să vorbesc singură în mașină și să mă uit la Grey’s Anatomy mai degrabă decât să deschid o carte. Înainte să se producă, doamne ferește, ceva ireparabil, m-am gândit să exorcizez aceste sentimente distructive.

Bănuiesc că v-ați gândit la posibilitatea ca mie să nu-mi placă aceste cărți. Bănuiesc și că nu v-ați fi pariat toți banii pe această posibilitate, pentru că eu nu am auzit de nimeni care să fi recomandat vreo carte spunând Trebuie să citești cartea asta, o s-o urăști, o să vezi, e oribilă! Problema e că eu nu pot să citesc aceste cărți pentru că mă bântuie gândul că dacă le citesc, trebuie să scriu despre ele, dacă nu-mi plac și scriu, poate vă supărați, dacă nu scriu ce cred, mă supăr eu, etc, etc, vă puteți închipui continuarea nevrotică.

Am scris acest post cu un scop explicit terapeutic, că să pot să mă apuc de cărțile alea, să scriu despre ele, să vă supărați, să ne împăcăm, și să terminăm tot circul!

Bine așa?