e-cititul

Am un Nook. E vina lui că mi-am petrecut niște săptămâni citind sample-uri gratuite de cărți. Nu mai practicasem sportul ăsta, dar învăț. Am citit (mă rog, sempăluit) The Private Lives of Pippa Lee (de autoarea care a mai scris o carte pe care am citit-o recent, oricum asta e mai faimoasă). Nu mi-a plăcut. Am citit Stieg Larsson, ceva cu fata si dragonul. Cred că traducătorul era un indian studios și plictisit, pentru că era o traducere ca la școală, sau poate nici originalul nu era mai bun (sau ambele). Deci, nu mi-a plăcut. Am mai citit și alte chestii care de asemenea nu mi-au plăcut. Mi-am petrecut ceva vreme făcând e-pub-uri din bălării și enervându-mă că nu se vede bine, ba chiar l-am cărat în metrou o dată.

Așa că iată cum un device menit să mă facă să citesc mai mult, m-a făcut să citesc mai puțin. Deocamdată îl folosesc drept ramă pentru poza digitală a surorilor Bronte, dar am și alte planuri pentru el.

Sky’s not the limit anymore :(

O carte despre niște femei fără vreo legătură unele cu altele. Ce trăiesc ele, ce simt, ce le trece prin cap, ce spaime au, ce au visat, ce s-a întâmplat de fapt. Ce m-a uimit când am citit-o a fost că m-am gândit că genul ăsta de carte este maxim ce pot spera să scriu și eu dacă vreodată m-aș apuca de scris.

Nu că ar fi rău.. Autoarea este fiica lui Arthur Miller, a scris ceva cărțulii, este actriță și producătoare de film și are un succes semnificativ. Am de gând să văd și eu The Private Lives of Pippa Lee, să văd de ce și-a bătut Brad Pitt capul să producă acest film. Lăsând asta la o parte, e deprimant să vezi brusc plafonul deasupra capului când credeai că ești sub cerul liber, chiar dacă e drăguț colorat și știi că nu te vei pocni cu capul de el niciodată..