Am terminat Committed. Merită citită. Cât despre naivități, toate popoarele le au, cu noi în frunte. Când eram mică și am aflat despre limbile străine, nu înțelegeam de ce alți oameni spun lucrurilor altfel decât se cheamă ele și îi compătimeam, mă gândeam că le este greu, săracii, să spună la scaun chair, când ei știau foarte bine că se cheamă scaun. Și dacă tot vorbim de limbile străine, ieri am fost să ne dăm în mașinuțe la mall (unde altundeva?) și în capul scărilor rulante erau niște bronzați care vorbeau la telefon și dădeau indicații altora despre unde sunt ei: La Guies! Guies, mă! (cu accent pe u) Mi-a luat o vreme să mă prind despre ce vorbeau..

Revenind la chestiuni mai serioase, mi-a plăcut ideea de a descoperi ce înseamnă căsătoria pentru tine, de a-ți găsi locul față de ea, și de a studia istoria ei ca să vezi ce a însemnat și pentru alții. E un mod de a privi lucrurile fără fluturași și aer în cap. De adoptat.

Acum mă apuc să citesc și cărțile pe care le luasem pentru vacanță. Repejor, repejor, că nu mai e mult.