Copiii învață ce trăiesc, dar adulții trăiesc ceea ce învață?

Răspunsul simplu este că nu. Din păcate, din fericire, ce mai contează.. Cartea mi s-a părut foarte tare, v-am spus că mi-a recomandat-o doctorița care mi-a băgat ace în cap să compenseze lipsa de somn – degeaba, desigur. Cum îi înveți pe copii valorile? Trăindu-le, spune cartea, dar parca i-aș zice, nah, lasă-mă, un ceai de valori nu ai, o poțiune, o alifie, orice? A, nu? Trebuie să mă străduiesc eu? Hm, parcă nu mai e chiar așa de bine..

Să luăm spre exemplu răbdarea. Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea. Așa zice cartea. Eu n-am văzut prea mulți oameni răbdători în jurul meu. Toată lumea vrea ca toate lucrurile să se întâmple acum, ieri, să vină mai repede autobuzul, ora plecării, răspunsurile la întrebări, rezolvările la probleme. Parcă ne grăbim să murim mai repede, pentru că viața e intolerabilă..

Eu încerc să mă tratez cu lalele. Mi-am cumpărat lalele, narcise, zambile, brândușe și niște flori albastre care nu știu cum se cheamă, le-am plantat pe toate în jardinieră pe balcon și mă uit la ele cum cresc, înfloresc, se fac frumoase, apoi se ofilesc și mor. Unele nu au răbdare și se ofilesc înainte. Altele sunt mai curioase.

update

Am terminat Maimuța goală acum o săptămână și ceva, dar aș lua-o de la început așa de tare mi s-a parut.. Și când te gândești că e scrisă acum 40 și ceva de ani.. O să scriu ceva inteligent despre ea după ce o mai citesc o dată. Cred totuși că, ori nu am citit-o prima dată, doar am avut-o la îndemână, ori am trăit mai multe vieți până acum.. Câteodată asta mi se pare cea mai plauzibilă varianta.

Am primit de la mama o carte de Alice Năstase, Dragostea e un bonsai și m-am apucat de ea. Am văzut-o de mult în librării, dar nu era chiar momentul pentru ea. Acum ar putea fi.

Mai am de terminat și câteva cărți despre copii și mai am vreo alte două începute.. Nu-mi place să scriu pe fugă, dar o să încerc să nu mai trag chiulul atâta vreme.