Se pare că în ultima vreme am mai mult spor la cumpărat cărți decât la citit. Duminică am fost în Cărturești să mă întâlnesc cu o prietenă și m-am lipit iar de trei cărți, una despre crescut copii, alta pentru copii, respectiv pentru fiică-mea, cu Alice în țara minunilor în imagini simple, care mai sunt și puzzle și, culmea snobismului, și în franceză (ca să împușcăm toți iepurii dintr-o lovitură) și, a treia, o carte despre care cred că am mai citit-o acum mulți ani, nu era a mea, o împrumutasem, și nu mai țin minte nici cum arăta, nici vreun pasaj din ea.

În orice caz, m-am apucat să citesc din ea și mi se pare foarte tare. Se cheamă Maimuța goală, este despre cât de înrudit este omul cu maimuța. Ai zice că ții minte un astfel de titlu, serios îmi amintesc că avea un titlu surprinzător și cartea aia, dar pe bune dacă îmi amintesc. Am căutat pe net prima ediție care a apărut în Editura enciclopedică și are pe copertă o femeie dezbrăcată și o maimuță îmbrăcată. Mă rog. Nu era aia. O să încetez acum să-mi mai forțez memoria. De parcă aș avea ce. Cred că secretul cititului meu disperat e că uit totul repede, așa că încape mai mult. Evrika!