Un kilogram de cărți, vă rog

Am fost ieri la supermarket la cumpărături și mi-am luat dintr-un coș 4 cărți la câte 3 lei. E adevărat că sunt din colecția unui ziar (nu contează care, toate au), și nu chiar titluri pe care le-aș fi ales de bunăvoie (ba chiar pe unele m-am străduit să le evit în școală), dar la așa preț nu m-am putut abține.. Și nu, nu mă agit să-i fac copilului bibliotecă, sunt sigură că o să-și facă sigură dacă vrea, astea sunt cărțile mele și nu le împrumut decât cu cerere scrisă, semnătură și CNP.

Nu chiar o carte de făcut cadou

Am ieșit azi cu Alisuca în librăria noastră preferată, unde n-am apucat să văd nimic pentru că eram atentă să culeg inelele și mac-macii de printre rafturi, dar mi-a atras atenția cartea asta, pe care am fost gata-gata s-o cumpăr.

Mi s-a părut foarte tare, între timp am aflat că a fost o oarece campanie a ministerului, bravo lor, super idee. În momentul în care am văzut-o însă, m-am gândit la toți acei academici care se cutremură la gândul că s-ar putea strecura vreun cuvânt în engleză în minunata limbă română scrisă de domniile lor. Din păcate, în textele unora, nici limba română nu prea mai vrea să se strecoare..