Am auzit de ea de mult, de când eram în Olanda, am căutat-o, dar din păcate nu am găsit-o decât în olandeză 😀 pe vremea aia, probabil că s-au gândit că dacă ai ajuns acolo oricum e prea târziu să te mai ajute cartea aia cu ceva..

Cartea se cheama The Undutchables, e scrisă de un britanic și un american, nu am râs cu lacrimi și mă bucur că nu am citit-o înainte de a merge în Olanda. Experiența mea a fost cu totul diferită, nu în sensul că am văzut alte lucruri decât oamenii ăștia, nu vreau să zic că mint și inventează, ci că am văzut aceleași lucruri altfel. E clar o chestie culturală.. Să vă dau un exemplu: cică olandezii se plâng, protestează și contestă orice, iar asta aparent i-a scos pe autori din minți. Mie mi s-a părut fabulos că poți să te plângi, să protestezi și să faci contestații, și chiar îți folosește la ceva! Nu se uită nimeni la tine ca la un cârcotaș, nu te încurajează nimeni cu binecunoscutul (pe la noi) ”ce crezi, mă, că o să schimbi tu lucrurile?”.. Per ansamblu, probabil că dacă nu aș fi avut nici o experiență a lumii olandeze, m-ar fi distrat cartea. Din punctul meu de vedere însă nu au reușit să surprindă ceea ce mie mi s-au părut paradoxurile olandeze: generozitate și zgârcenie, toleranță și reglementare, flower power și totul merge ceas, relaxare și ordine. Probabil că din poziția (culturală) a autorilor, toate astea nu se vedeau..

În altă ordine de idei, dacă vreți să vă zvârcoliți pe jos de râs citind o carte în care unii fac mișto de alții, încercați-o pe aceasta:

Se cheamă Cum să fii englez, e scrisă de un ungur despre britanici și este genială. Dacă vreți un scurt preview, vedeți aici.

Sau și mai bine, încercați-le pe amândouă. Și apoi vedeți ce au de zis olandezii despre unguri..