Am terminat Anglia, Anglia, de care scriam zilele trecute. Mi-a plăcut, dar am rămas cu o nedumerire total neesențială pentru subiectul cărții. Să ne închipuim următorul scenariu (plauzibil, în zilele noastre). Economia se duce și mai rău de râpă, industria dă faliment, prețurile cresc, orașele sunt părăsite.. Până aici totul clar și limpede. Dar cum arată lumea asta? Mormane de gunoaie rostogolindu-se pe străzi? Sau floricele crescute sălbatic peste resturile fostei civilizații? Filmele americane tind să privilegieze primul scenariu. Propria mea experiență de trecut cu mașina prin sate uitate de fondurile europene îmi spune că stația de autobuz de pe vremuri arată acum mai degrabă ca un tomberon decât ca un cuib de pitulici. Sărăcia și privațiunile nu te duc neapărat spre natură. Decât, poate, dacă ești englez.
Lună: septembrie 2010
Ideea 7: Fiți îndrăzneți, și vă vor veni în ajutor forțe uriașe
Cam uitasem de acest proiecțel, dar pentru că n-am mai terminat nici o carte în ultima vreme, uite că m-am întors la el.
Povestea este despre Vietnam și despre cum nu e musai să fii prins într-un război în care nu crezi. Dacă nu îl poți opri, te poți retrage. Autorul a avut curajul să facă acest lucru într-o situație extrem de serioasă, în care consecințele asupra lui puteau fi drastice. Și totuși a făcut-o. Mulți dintre noi însă nu avem curajul să facem acest lucru nici în situații care nu ar presupune să apărem apoi în fața Curții Marțiale. Sau poate curțile noastre marțiale se află în biroul șefului, sau, și mai rău, acasă.
Când un lucru este rău, ar trebui să spunem și, dacă nu se poate remedia, măcar să nu contribuim la el. Nu este foarte plăcut să faci asta, dar face bine pe termen lung. Ne face nouă bine. Și poate că într-adevăr dacă îndrăznim, ne vor veni în ajutor forțe uriașe. Din exterior sau nu neapărat.
Cartescu 