Aveam o oră liberă şi nu mă puteam hotărî ce să fac: nişte cumpărături rapide, să spal maşina sau să deretic prin casă? Noroc că mi-am adus aminte de un text pe care l-am citit în calendarul meu după care am alergat câteva luni şi care spunea că ai înainte ani întregi de călcat şi spălat, dar cu copilul tău de un an te poţi juca numai acum, când are un an! Aşa că am luat o hotărâre în acest sens (adică să mă joc mai mult cu copilul să să mă stresez mai puțin cu treburile prin casă) şi încă una, adiacentă, că o să îmi fac timp pentru mine.
Și uite ce a rezultat:
Mi-am luat cartea și o pătură și m-am dus în parc. M-am așezat la umbra unui copac, într-un câmp de trifoi și am citit o oră întreagă. O oră poate să nu pară mult, dar mie mi s-a părut foarte mult.. Mă tot uitam la ceas așteptându-mă să descopăr că s-a terminat și că trebuie să plec și de fiecare dată eram foarte surprinsă să văd că nu au trecut decât 10 minute, și pot să mai stau..
A fost ca și cum aș fi primit un cadou neașteptat..
Nu e nimic spectaculos la aceste poze, dar mie așa mi s-a părut..
Cartescu 