Azi mi-a spus cineva că sunt cam deprimată, sau cel puțin așa reiese de pe blogul meu. Adevărul e că uitându-mă la ultimele câteva posturi, așa mi se pare și mie. Și nici viitorul nu sună mai bine, având în vedere că Poliția Română a contribuit din nou la culturalizarea mea forțată și m-a ajutat să trec la călătoritul proletar cu metroul, iar eu n-am găsit nimic mai vesel de luat cu mine decât Moby Dick. Nu îmi displace cu totul, dar e cam greoaie și în mod cert nu va produce posturi mai vesele.

Revenind la angajamentul de a scrie despre lucrurile acelea superimportante fără de care nu putem trăi, cred că o să ajung la adânci bătrâneți fără să le termin dacă mai merg în ritmul ăsta, așa că să-i dau bătaie.

Ideea 6: Sentimentele urmează comportamentul. Sigur că autorul a abordat subiectul oarecum mai sofisticat decât nivelul lui ”zâmbește și vei fi fericit” și s-a indignat de toți amărâții care își folosesc suferințele psihice ca scuză pentru a nu face nimic cu viața lor. Eu însă nu am de gând să fiu așa de profundă. La coș cu Melville și engleza lui nebună! O să citesc de-acum numai cărticele vesele până mă des-deprim sau mi se face rău, care o veni prima..

Aș fi început din seara asta, dar în drum spre casă numai la Real mai găseam deschis și, deși nu e exclus să pun și o carte în coș când mă duc după pamperși, gândul de a mă duce special pentru cărți nu mi s-a părut așa de amuzant pe cât o cerea situația.

Cu cântec vesel, înaintee!