Că tot vorbeam de Graham Greene într-un post precedent.. După luni de eforturi disperate am terminat Patria m-a făcut om. E unul din romanele de început, aşa că nu e la fel de bine închegat ca restul, care m-au captivat mai mult.
Ce-mi place la Greene e că personajele lui sunt opusul personajelor din cărţile Ilenei Vulpescu. Dacă la Ileana Vulpescu există o grămadă de eroi pozitivi total şi câţiva, mai puţin importanţi, negativi, la Greene nu am băgat de seamă să existe eroi total pozitivi. Toată lumea are o nebunie, un secret, o dudă sau un pitic pe creier. Nici un erou nu e bun. Arată oarecum a oameni normali. Şi îmi mai place că nu sunt prea multe înflorituri din condei, metafore, epitete si alte figuri de stil de care majoritatea scriitorilor nu pot să scape. Şi cu toate astea, reuşeşte să transmită foarte mult..
Am fost ieri cu mama si bebele la Carturesti in Constanta sa cascam ochii si sa vad ce carti n-o sa-mi cumpar chiar acum, dar o sa le pun pe lista de „wanted” sa le iau cu prima ocazie. Am gasit o carte de bucate pentru copii, foarte frumoasa, cuprinzatoare, cu poze, sfaturi si pret rezonabil si, cand sa ies, vad pe standul de ocazii / reduceri aceasta carticica din imagine, Bufnita. Habar nu aveam cine este Carl Hiaasen, dar coperta imi promitea ca o sa rad in hohote. N-am ras in hohote, dar e o carte draguta pentru copii, n-as zice chiar pentru adolescenti, poate pentru cei americani, ca ai nostri nu citesc nimic, sau citesc chestii mai serioase. In orice caz, era fix ce-mi trebuia dupa ultima experienta literara.
Cartescu 