Studii lejere. Sau nu.

Studii despre iubire este o carte pe care o am de ani de zile, am împrumutat-o de la un prieten, care o împrumutase de la un prieten. De câte ori am dat de ea, am pus-o deoparte, cu gândul vag să o returnez, dar şi cu gândul vag că poate, odată, o să vină vremea să o citesc.

Am citit prin alte părţi review-uri ale cărţii care o descriau ca pe o „lectură lejeră şi plăcută”. Eu aş spune că nu este aşa. Plăcută nu a fost, cel puţin nu la început. Dacă aş fi scris acest post după primele două eseuri citite, probabil că l-aş fi încadrat la categoria Oameni şi femei şi subiectul lui ar fi fost cu totul altul, fiind eu mai puternic influenţată decât credeam de curentele egalitariste şi feministe din jurul meu. Nu mă îndoiesc însă că pentru un bărbat, lectura poate fi plăcută sau cel puţin lipsită de această barieră. Şi nu este o lectură lejeră decât în măsura în care pentru tine lejeritatea se măsoară cu o măsură mai puţin comună oamenilor de rând. În plus, traducerea, deşi nu e proastă, utilizează nenumărate cuvinte pe care mă îndoiesc că le voi găsi într-un dicţionar al limbii române.

Descrierea pe care o face Ortega y Gasset stării de „îndrăgostire” merită citită. Şi nu vă enervaţi când o veţi vedea explicată ca pe o îngustare a câmpului conştiinţei. Din pacate, nu prea am aflat din carte ce se intâmplă după ce trece și câmpul conștiinței se largește din nou.

Cartea e cam dezlânată, proprie transcrierii unor prelegeri fără suport scris, dar e interesantă în măsura în care lipsa ei de structură nu te deranjează.